butelcă sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 261/11 / V: ~tilcă / Pl: ~lci / E: ucr бутелка] (Reg) 1 Sticlă (pentru lichide, în special alcoolice). 2 (Îf butilcă) Damigeană.

butelcă s.f (pop.) 1 Sticlă (pentru lichide, în special alcoolice). În firizi... mii de butelci negre astupate cu dopuri (HOG.). ♦ Conținutul unei astfel de sticle. Spălîndu-l c-o butelcă de vin unguresc (C. NEGR.). 2 Damigeană mică, cu gîtul strîmt, făcută din pămînt ars, folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. • pl. -ci. și butilcă s.f. /<ucr. бутелка, rus. бутылка.

BUTELCĂ, butelci, s. f. (Mold.) Sticlă pentru lichide (în special alcoolice). Mi-am adus aminte de petrecerile noastre cu anume vin, pe care-l aduceai cu mare grijă în butelci pecetluite. SADOVEANU, Z. C. 17. În firizi... una deasupra alteia, sute și mii de butelci negre astupate cu dopuri. HOGAȘ, DR. 272. Taxa... socotită cîte 4 lei de fiecare butelcă. I. IONESCU, D. 108.

BUTELCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gîtul strîmt, făcută din pămînt ars. – Ucr. butelka.

BUTELCĂ ~ci f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) Vas din lut ars, cu gâtul strâmt, folosit pentru păstrarea lichidelor, în special a băuturilor alcoolice. /<ucr. butelka

butilcă sf vz butelcă

butilcă s.f. v. butelcă.

butelcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butelcii; pl. butelci

butelcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butelcii; pl. butelci

butelcă s. f., g.-d. art. butelcii; pl. butelci

BUTELCĂ s. v. sticlă.

butelcă s. v. STICLĂ.