13 definiții pentru bumbăcariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

bumbăcariță sf [At: PANȚU, PL. 31 / Pl: ~țe / E: bumbac + -ariță] 1 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor, care crește în fânețele umede și mlăștinoase din munți, cu tulpina cilindrică, frunze lineare, cu flori hermafrodite dispuse în spicule brun-roșietice sau de un verde negricios Si: (reg) bumbac (1), bumbac (1) de câmp, canașe, conasei, in de baltă, lânărică, lânăriță, pipirig (Eriophorum angustifolium). 2 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor, care crește în fânețele umede și mlăștinoase din munți, cu tulpina triangulară, frunze plane, late, cu flori în spicule Si: (reg) bumbac (1) de câmp, bumbăcel, lânăriță, lânărică, lânăriță (Eriophorum latifolia). 3 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor (Eriophorum scheuchzeri). 4 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor Si: (reg) coada veveriței, iarbă de rovină (Eriophorum vaginatum). corectată

BUMBĂCARIȚĂ[1], bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță. corectată

  1. În original: BUMBĂCĂRIȚĂ. Totuși, termenul este încadrat alfabetic între bumbăcar și bumbăcăreasă, deci probabil este o greșeală de tipar. Greșeala este corectată în ediția următoare (DEX 2009). — cata

BUMBĂCARIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Nume dat la două specii de plante erbacee, cu flori brune-roșiatice sau verzi-negricioase, cu peri care, în stadiul de fructificare, sînt ca lîna și ajută fructul la zburat (Eriophorum anguslifolium, Eriophorum latifolium); bumbac-de-cîmp, lînărică, lînăriță.

BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, având fructul acoperit cu peri care îl ajută la zburat (Eriophorum angustifolium și latifolium). – Din bumbac + suf. -ariță.

bumbăcaríță f., pl. e (d. bumbac). O plantă ĭerboasă ciperacee (erióphorum angustifolium și latifolium). – Și lînăriță.

BUMBĂCĂRÍȚĂ ~e f. 1) Specie de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit cu peri lungi și mătăsoși, răspândite în mlaștini. 2) Plantă din această specie. /bumbac + suf. ~ăriță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUMBĂCÁRIȚĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lânărică, lânăriță, bumbac-de-câmp.

BUMBĂCARIȚĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lînărică, lînăriță, bumbac-de-cîmp.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bumbăcăríță, bumbăcărițe, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori roșiatice sau verzi-negricioase; lânărică (Eriophorum vaginatum; E. latifolium). Semnalată în mlaștina Vlășchinescu, pe platoul Izvoarele, Munții Gutâi, Maramureș. – Din bumbac + suf. -ăriță (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERIOPHORUM L., BUMBĂCARIȚĂ, fam. Cyperaceae. Gen originar din regiunile continentale și arctice ale globului, cca 12 specii, erbacee, perene. Tulpini cilindrice, triunghiulare. Frunze liniare, sesile, așezate în 3 serii, plane, late, cu nervuri paralele, la vîrf cu 3 unghiuri, vagina întreagă. Flori hermafrodite, așezate în spiculețe solitare, mai multe în spice sau în umbelă compusă din mai multe spice. Perigon format din numeroși peri, albi, care, în perioada fructificării, capătă aspect de lînă. Fructul, o cariopsă.

Intrare: bumbăcariță
bumbăcariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcariță
  • bumbăcarița
plural
  • bumbăcarițe
  • bumbăcarițele
genitiv-dativ singular
  • bumbăcarițe
  • bumbăcariței
plural
  • bumbăcarițe
  • bumbăcarițelor
vocativ singular
plural

bumbăcariță

etimologie:

  • Bumbac + sufix -ariță.
    surse: DEX '09