5 definiții pentru buchisire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buchisire s.f. Faptul de a buchisi. • pl. -i. /v. buchisi.

buchisi vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A face un lucru depunînd un efort exagerat și cu scrupulozitate. 2 tr., intr. A citi sau a învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchirisi. 3 tr. Fig. A da cu pumnii; a bate. Unde ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). • prez.ind. -esc. și buchisa vb. I. /cf. buche.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisa vb. I] – Cf. buche.

A BUCHISI ~esc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buchisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 sg. și pl. buchisească

Intrare: buchisire
buchisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchisire
  • buchisirea
plural
  • buchisiri
  • buchisirile
genitiv-dativ singular
  • buchisiri
  • buchisirii
plural
  • buchisiri
  • buchisirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buchisi, buchisescverb

popular familiar
  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buchirisi
    • format_quote Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. DLRLC
    • format_quote Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
etimologie:
  • cf. buche DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.