12 definiții pentru bucși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucși1 vt vz buci

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple până la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

Intrare: bucși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
(să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
(să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
(să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
(să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
(să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
(să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucși
  • bucșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucși regional

  • 1. A îndesa, a umple până la refuz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ticsi umple îndesa un exemplu
    exemple
    • Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305.
      surse: DLRLC
  • 2. A-l podidi (sângele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năpădi podidi un exemplu
    exemple
    • A bucșit-o sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412.
      surse: DLRLC

etimologie: