8 definiții pentru bușitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.

bușitúră sf [At: ALECSANDRI, T. 1761 / Pl: ~uri / E: buși + -itură] Bușeală.

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Lovitură, izbitură, ghiontire. Abia au ieșit, bucșită de ghionturi și de bușituri, cu mare greu. SBIERA, P. 127. Numai eu știu cîte bușituri am mîncat. ALECSANDRI, T. I 172.

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură.

bușitură f. lovitură cu pumnul: câte bușituri am mâncat AL.

bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușitúră s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

Intrare: bușitură
bușitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușitu
  • bușitura
plural
  • bușituri
  • bușiturile
genitiv-dativ singular
  • bușituri
  • bușiturii
plural
  • bușituri
  • bușiturilor
vocativ singular
plural

bușitură

etimologie:

  • Buși + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98