8 definiții pentru brăcuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRĂCUIRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.
BRĂCUIRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brăcuire sf [At: I. IONESCU, D. 172 / Pl: ~ri / E: brăcui + ~ re] (Reg) 1-2 Selectare și alegere a părților bune de cele rele Si: brăcuit (1), brăcuitură. 3 Răvășire. 4 Deteriorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brăcuire s.f. (reg.) Acțiunea de a brăcui și rezultatul ei. • sil. -cu-i-. pl. -i. /v. brăcui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRĂCUIRE, brăcuiri, s. f. Acțiunea de a brăcui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRĂCUIRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brăcuire (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuirii; pl. brăcuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brăcuire (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuirii; pl. brăcuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăcuire s. f., g.-d. art. brăcuirii; pl. brăcuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brăcuire, brăcuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a brăcui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- brăcui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.