10 definiții pentru britanic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

británic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr britannique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Marii Britanii. 3-4 smf, a (Om) originar din Marea Britanie. 5 smp Populație care locuiește în Marea Britanie. 6 a Care aparține Marii Britanii. 7 a Care aparține britanicilor (5). 8 a Privitor la Marea Britanie. 9 a Privitor la britanici (5). 10 a Care este specific Marii Britanii. 11 a Care este specific britanicilor (5). 12 a Care provine din Marea Britanie.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

BRITÁNIC2, -Ă, britanici, re, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Marea Britanie; englez.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, adj., s. m. și f. Englez. – Fr. britannique.

BRITÁNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară din Marea Britanie. /<fr. britannique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

británic s. m., adj. m., pl. británici; f. sg. británică, g.-d. art. británicei; pl. británice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRITÁNIC s., adj. 1. s. v. englez. 2. adj. v. englezesc.

BRITANIC s., adj. 1. s. englez. 2. adj. englez, englezesc.

Intrare: britanic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • britanic
  • britanicul
  • britanicu‑
plural
  • britanici
  • britanicii
genitiv-dativ singular
  • britanic
  • britanicului
plural
  • britanici
  • britanicilor
vocativ singular
  • britanicule
  • britanice
plural
  • britanicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

britanic, -ă (persoană) britanic britanică

  • 1. Persoană care face parte din populația Marii Britanii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: