13 definiții pentru brio (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brio2 sn [At: VLAHUȚĂ, D. 15 / E: fr brio] 1 (Muz; îlav) Cu ~ Cu multă însuflețire Si: vioi. 2 (Îal) În mod remarcabil Si: strălucit.

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio.

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio.

BRÍO s. n. (Numai în loc. adv.). Cu brio = (mai ales în legătură cu executarea unei bucăți de muzică) cu multă însuflețire. Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178. Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11. Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. – Pronunțat: bri-o.

BRÍO s. n. (În expr.) Cu brio = cu multă însuflețire. – It. brio (fr. brio).

BRÍO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio].

BRÍO2 s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu ~ = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio)

BRÍO n. muz. Tehnică înaltă de execuție muzicală. * Cu ~ a) cu multă vioiciune; însuflețit; vioi; b) cu mult succes; în mod strălucit; excepțional. /<it., fr. brio

brio n. Muz. 1. execuțiune vie; 2. fig. vioiciune, foc.

*brío n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). Căldură, foc, vioicĭune în artă: a cînta cu brio, ce brio!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brio (sau con ~), (cuv. și loc. it., „vervă, însuflețire”), indicație de expresie prin care se cere o însuflețire; se întâlnește adeseori în completarea unei indicații de tempo (2) (ex.: allegro con b.).

Intrare: brio (s.n.)
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brio
  • brioul
  • briou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brio
  • brioului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brio (s.n.)

  • surse: MDN '00
  • 2. Tehnică înaltă de execuție muzicală.
    surse: NODEX
    • 2.1. locuțiune adverbială Cu brio = cu multă însuflețire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vioi însuflețit 3 exemple
      exemple
      • Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178.
        surse: DLRLC
      • Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11.
        surse: DLRLC
      • Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165.
        surse: DLRLC
  • 3. locuțiune adverbială Cu brio = în mod remarcabil, strălucit, excepțional.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: excepțional

etimologie: