brichetă² sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale.

brichetă² s.f. 1 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Produs obținut din presarea materialelor mărunte sau pulverulente (cărbune, minereu etc.), în formă paralelipipedică, pentru a fi transportat sau a fi prelucrat ulterior. Brichete de cărbune. 2 Brichetă furajeră = nutreț combinat, presat în mașini speciale, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și a ovinelor. • pl. -e. /<fr. briquette.

brichetă¹ s.f. 1 Dispozitiv mic, de buzunar (umplut cu gaz), care se folosește pentru aprins țigările. 2 Dispozitiv mic, cu gaz sau electric, prevăzut cu o țeavă la capătul căreia se produce o flacără sau o scînteie, folosit pentru aprinderea aragazului. • pl. -e. /<fr. briquet.

*BRICHETĂ (pl. -te) sf. 1 Cărămidă făcută din praf de cărbuni aglomerat și cleiu și care servește de combustibil ¶ 2 = APRINZĂTOARE [1 fr. briquette ¶ 2 fr. briquet].

BRICHETĂ², brichete, s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.

BRICHETĂ², brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette.

BRICHETĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].

BRICHETĂ¹ s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)

brichetă s. f. Produs sub formă paralelipipedică din pește înghețat ◊ „La magazinul «Delta Dunării» [...] se găsesc, pe lângă clasicele conserve de pește și brichetele de pește oceanic congelat [...]” R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN – alt sens, DN3)

BRICHETĂ² ~e f. Produs de formă geometrică regulată, obținut prin presarea unor materiale mărunte sau pulverulente. /<fr. briquette

bricheta vb. I. tr. A face brichete prin presarea materialelor mărunte sau pulverulente. ◊ (refl. pas.) Cărbunele se brichetează prin presare. • prez.ind. -ez. /<fr. briqueter.

*brichét n., pl. e și brichetă f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămînt orĭ turbă presată ca o cărămigĭoară și care se întrebuințează ca combustibil.

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă (aparat, produs presat) s. f., pl. brichete

brichetă (brichete), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette.