8 definiții pentru brăcui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcui vt [At: ȘEZ. V 39/2 / Pzi: ~iesc / E: ucr бракувати] (Reg) 1-2 A selecta și separa lucrurile (obiectele, părțile) bune de cele rele. 3 (Pex) A răvăși. 4 (Pex) A deteriora.

BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile2, alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac2 + suf. -ui.

BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile2, alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac2 + suf. -ui.

BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A alege bracurile, a separa ceea ce e de lepădat de ceea ce este bun. 2. A lăsa numai părțile nefolositoare, alegînd tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a strica, a deteriora; (Silv.) a tăia o pădure în mod neregulat, scoțînd arborii buni și lăsînd pe cei cu defecte, care rămîn în pîlcuri rare. Toată pădurea este ciuntită și brăcuită. I. IONESCU, M. 643.

BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile; a da deoparte ceea ce e de aruncat. ♦ A lăsa numai bracurile, alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Din brac2.

brăcuì v. 1. a alege bracurile; 2. a lepăda ca netrebnic; 3. a tăia tot lemnul bun dintr’o pădure.

brăcuĭésc v. tr. (d. brac). Stric, deteriorez: pădurĭ brăcuite pin pășunat. Tut. Curăț pomiĭ de ramurĭ uscate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuí vb., ind. prez. 1 și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăcuiáscă

Intrare: brăcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăcui
  • brăcuire
  • brăcuit
  • brăcuitu‑
  • brăcuind
  • brăcuindu‑
singular plural
  • brăcuiește
  • brăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brăcuiesc
(să)
  • brăcuiesc
  • brăcuiam
  • brăcuii
  • brăcuisem
a II-a (tu)
  • brăcuiești
(să)
  • brăcuiești
  • brăcuiai
  • brăcuiși
  • brăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • brăcuiește
(să)
  • brăcuiască
  • brăcuia
  • brăcui
  • brăcuise
plural I (noi)
  • brăcuim
(să)
  • brăcuim
  • brăcuiam
  • brăcuirăm
  • brăcuiserăm
  • brăcuisem
a II-a (voi)
  • brăcuiți
(să)
  • brăcuiți
  • brăcuiați
  • brăcuirăți
  • brăcuiserăți
  • brăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • brăcuiesc
(să)
  • brăcuiască
  • brăcuiau
  • brăcui
  • brăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăcui

  • 1. regional A alege bracurile; a da deoparte ceea ce este nefolosit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A lăsa numai bracurile, alegând tot ce a fost mai bun.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Brac + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98