19 definiții pentru brâneț / bârneț bârneț bârneață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brânéț sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.

BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

bârneáță sf vz brâneț

bârnéț sn vz brâneț

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.

BÎRNEÁȚĂ s. f. v. bîrneț.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință. V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. 2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă: bîrneáță s. f.

BRÎNÉȚ s. n. v. bîrneț.

BÂRNÉȚ, bârnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bârne (pl. lui bârnă) + suf. -eț.

bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].

bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânéț/bârnéț s. n., pl. brânéțe/bârnéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRNÉȚ s. v. brăcinar.

Intrare: brâneț / bârneț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâneț
  • brânețul
  • brânețu‑
plural
  • brânețe
  • brânețele
genitiv-dativ singular
  • brâneț
  • brânețului
plural
  • brânețe
  • brânețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârneț
  • bârnețul
  • bârnețu‑
plural
  • bârnețe
  • bârnețele
genitiv-dativ singular
  • bârneț
  • bârnețului
plural
  • bârnețe
  • bârnețelor
vocativ singular
plural
bârneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârneață
  • bârneața
plural
  • bârnețe
  • bârnețele
genitiv-dativ singular
  • bârnețe
  • bârneței
plural
  • bârnețe
  • bârnețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brâneț / bârneț bârneț bârneață

  • 1. popular Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cingătoare un exemplu
    exemple
    • Vinde, maică, două rețe (= rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bârneț de ibrișin.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Brâu + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09