BOULEAN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou. În ogradă intrase... un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 191. În colț, la marginea poienii, Era un car cu oiștea-ntoarsă Și-n jug, alături, boulenii. GOGA, C. P. 22. Boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gîturile întinse, așteptînd jugul. GÎRLEANU, L. 37. – Pronunțat: bo-u-.