19 definiții pentru bonetă (tichie) bonet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bone1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~et sn / Pl: ~te / E: fr bonnet] 1 Acoperământ de cap făcut din material textil, fără boruri sau cozoroc Cf beretă, tichie, scufiță, căiță. 2 (Îs) ~ frigiană Căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită, în timpul Revoluției Franceze, simbol al libertății.

bone2 sf [At: DN2 / Pl: ~te / E: eg bonnet, fr bonnette, it bonnetta] (Mrn) Velă ajutătoare, întinsă numai pe vreme bună lângă velele pătrate.

BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie, purtată de copii și de bătrîne, odinioară de femei în general. Și zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? ALECSANDRI, T. I 71. [O trăsură] trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. NEGRUZZI, S. I 15. ♦ Tichie de pînză albă, purtată de bucătari, de laboranți, de medici etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de obicei de militari. Miai își luă boneta albastră-cenușie de brigadier și și-o puse pe cap. DUMITRIU, N. 278. Steaua ce vestește biruinți Lucește pe boneta ostășească. DRAGOMIR, în POEZ. N. 211. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap purtat în antichitate de sclavii liberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789 ca simbol al libertății. – V. frigian.

BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pânză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperământ de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperământ de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet.

BONÉTĂ1 Scufie pe care o poartă mai ales copiii și bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc. ♦ (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. ◊ Bonetă frigiană = v. frigian. [Var. bonet s.n. / < fr. bonnet].

BONÉTĂ1 s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (< fr. bonnet)

BONÉTĂ2 s. f. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (< fr. bonnette)

BONÉTĂ ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, confecționat din pânză sau stofă, fără boruri, cu două panglici care se leagă sub bărbie. ~ de noapte. ~ pentru sugaci. 2) Tichie din pânză albă, de formă cilindrică sau conică, purtată mai ales de personalul medical și de bucătari, în scopuri igienice. 3) Chipiu fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. /<fr. bonnet

bonetă f. 1. căciulă; 2. căiță, scufie.

*bonétă f., pl. e (fr. bonnet). Tichie, scufie (p. copiĭ, bolnavi și babe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonétă (scufie, velă) s. f., pl. bonéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BONÉTĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.

BONE s. 1. bonețică, scufie, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. căciuliță, scufă, scufiță, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bonétă (bonéte), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet.

Intrare: bonetă (tichie)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bone
  • boneta
plural
  • bonete
  • bonetele
genitiv-dativ singular
  • bonete
  • bonetei
plural
  • bonete
  • bonetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonet
  • bonetul
  • bonetu‑
plural
  • bonete
  • bonetele
genitiv-dativ singular
  • bonet
  • bonetului
plural
  • bonete
  • bonetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonetă bonet

  • 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: tichie diminutive: bonețică 4 exemple
    exemple
    • Și zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? ALECSANDRI, T. I 71.
      surse: DLRLC
    • [O trăsură] trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. NEGRUZZI, S. I 15.
      surse: DLRLC
    • Miai își luă boneta albastră-cenușie de brigadier și și-o puse pe cap. DUMITRIU, N. 278.
      surse: DLRLC
    • Steaua ce vestește biruinți Lucește pe boneta ostășească. DRAGOMIR, în POEZ. N. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: