15 definiții pentru boi (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boí1 [At: DRĂGHICI, R. 158 / 30 / Pzi: ~esc / E: drr boia] 1 vt (Pop) A vopsi. 2 vt(a) A spoi. 3-4 vtr (Dep) A (se) farda. 5 vt (Reg; fam) A înșela.

boi3 sn [At: ODOBESCU, S. I, 108 / Pl: ~uri / E: tc boy] (Pop) 1 Trup. 2 Înfățișare. 3 Față. 4 (Îe) A-și bate -ul Descrie starea unui om grav bolnav care-și prevede sfârșitul. 5 (Îae) Descrie acțiunile unui om, care vor avea un sfârșit prost. 6 Soi. 7 (Reg; îs) ~ de scânduri Scândurile prinse de proptelele gardului.

boi4 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; pop) Micsandră (Matthiola incana).

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

BOI1, boiuri, s. n. Trup, statură, făptură. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui. SADOVEANU, B. 261. Dacă boiul mi-l înmlădii, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. EMINESCU, O. I 80. Beteag și mărunțel la boi, [Petru Șchiopul] înainta cu greu. ODOBESCU, S. I 108. ♦ Înfățișare, figură, fizionomie, față. Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. – Tc. boy.

BOI ~uri n. pop. Înălțime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy

boĭ n., pl. urĭ (turc. boĭ, statură, fir, iță; ngr. bói, alb. bg. sîrb. boĭ). Rar. Statură, talie, corp. Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță.

boiu n. statură, înfățișare: boiul lui arată a fi ceva deosebit ISP. Turc. BOY].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boi1 (pop.) s. n., pl. bóiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, față, făptură, figură, fizionomie, înălțime, înfățișare, mină, obraz, statură, talie.

boi s. v. AER. ASPECT. CHIP. EXPRESIE. FAȚĂ. FĂPTURĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNĂLȚIME. ÎNFĂȚIȘARE. MINĂ. OBRAZ. STATURĂ. TALIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bói (-iuri), s. n.1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.

Intrare: boi (s.n.)
boi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boi
  • boiul
  • boiu‑
plural
  • boiuri
  • boiurile
genitiv-dativ singular
  • boi
  • boiului
plural
  • boiuri
  • boiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boi (s.n.)

  • exemple
    • Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui. SADOVEANU, B. 261.
      surse: DLRLC
    • Dacă boiul mi-l înmlădii, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Beteag și mărunțel la boi, [Petru Șchiopul] înainta cu greu. ODOBESCU, S. I 108.
      surse: DLRLC
    • Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: