3 definiții pentru bocănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băcăníre2 sf vz bocănire


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

BOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

Intrare: bocănire
bocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocănire
  • bocănirea
plural
  • bocăniri
  • bocănirile
genitiv-dativ singular
  • bocăniri
  • bocănirii
plural
  • bocăniri
  • bocănirilor
vocativ singular
plural