24 de definiții pentru bitang
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BITANG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.
BITANG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bitang, ~ă [At: LB / V: -an, -ane, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitang, -ă s.m., s.f. (reg.) 1 Vagabond, ștrengar. 2 Copil nelegitim; bastard. • pl. -gi, -ge. /<magh. bitang.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
❍BITANG, BITONG, BITANC adj. sm. Trans. 1 Bastard, copil din flori ¶ 2 Vită bitangă, vită fără stăpîn, răzleață [ung. bitang].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitan sm vz bitang
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitanc, ~ă a vz bitang
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitangău sm vz bitang
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitong, ~ă a vz bitang
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitóng V. bitang.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bitang (reg.) s. m., pl. bitangi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bitang (reg.) s. m., pl. bitangi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitang s. m., pl. bitangi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BITANG adj. v. natural, nelegitim.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BITANG s. v. copil din flori.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BITANG adj., s. v. bastard.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bitang s. v. COPIL DIN FLORI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bitang adj., s. v. BASTARD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bitang adj. v. NATURAL. NELEGITIM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bitang (bitangi), s. m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bitang, bitangă, bitangi, bitange, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitang, bitangi, (bditang, bitan), adj., s.m. (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). 5. Ștrengar. – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitang, bitangi, (bditang, bitan), s.m. – (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, Cihac, DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitang, -i, (bditang, bitan), s.m. – 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bitang, bitangisubstantiv masculin bitangă, bitangesubstantiv feminin
etimologie:
- bitang DEX '98 DEX '09