11 definiții pentru bisericuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bisericuță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 197/24 / V: (înv) ~uce, biserc~ / Pl: ~țe / E: biserică + -uță] 1 Biserică (1) mică Cf capelă, paraclis. 2-3 (Șhp) Biserică (1). 4 (Fig) Cerc îngust de oameni uniți de interese personale, care ignoră interesele colectivității.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. Grigoriță... mi-a arătat... o bisericuță veche de lemn. SADOVEANU, N. F. 40. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașca. V. coterie.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașcă.

bisericúță f. pl. e. Biserică mică, capelă. Fig. Fam. Fracțiune de partid politic, disidență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bisericúță s. f., g.-d. art. bisericúței; pl. bisericúțe

bisericúță s. f., g.-d. art. bisericúței; pl. bisericúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BISERICÚȚĂ s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

bisericuță s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se înființa la o bisericuță expr. 1. a sta la taclale, a sta de povești. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.

Intrare: bisericuță
bisericuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisericuță
  • bisericuța
plural
  • bisericuțe
  • bisericuțele
genitiv-dativ singular
  • bisericuțe
  • bisericuței
plural
  • bisericuțe
  • bisericuțelor
vocativ singular
plural

bisericuță

etimologie:

  • Biserică + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09