BIROU, birouri, s. n. 1. Masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.). 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ◊ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. ♦ Grup de persoane alese de o organizație sau de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare. – Din fr. bureau, rus. biuro.

birou sn [At: SADOVEANU, P. M. 122 / V: biurou, (îrg) birău / Pl: ~ri / E: fr bureau, rs биро] 1 Masă de scris (cu sertare și alte accesorii). 2 (Înv; îe) A depune (un proiect) pe ~ul unei adunări A prezenta un proiect. 3-5 Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. 6 Serviciu public. 7 Persoanele care lucrează într-un birou (3-5). 8-9 (Îe) (A lucra, a rezolva etc) din ~ (A lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile. 10 Grup de persoane alese de o organizație sau de o adunare pentru a-i organiza lucrările.

birou s.n. 1 Masă de scris, cu sertare și compartimente (în care se țin hîrtii, documente etc.). 2 Local, parte dintr-un local sau încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris. ♦ Mobilierul necesar unei astfel de încăperi. 3 Serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc. ◊ Expr. (A lucra sau a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. ♦ Ext Funcționarii unui astfel de serviciu. 4 Grup de persoane cu funcții de conducere executivă a unor organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, a unui organ administrativ. 5 Grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă lucrările (sau activitatea) acesteia. ♦ Reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare. 6 Birou de plasare = birou care se ocupă cu plasarea șomerilor într-un serviciu. Birou de bagaje v. bagaj. Birou de mișcare v. mișcare. • pl. -uri. /<fr. bureau.

BIROU, birouri, s. n. 1. Masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ◊ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. 3. Organul executiv și conducătorul activității curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică și organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare. – Din fr. bureau, rus. biuro.

BIROU², birouri, s. n. 1. Organul executiv și conducătorul întregii munci curente a unei organizații de partid sau de mase. Succesele obținute în campania de treieriș și seceriș de către țărani... se datoresc în mare parte muncii politice de masă desfășurate de către biroul organizației de bază. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2725. Birou politic = organ al comitetului central al unui partid comunist sau muncitoresc, avînd ca sarcină conducerea muncii politice și organizatorice a acestuia între adunările plenare ale comitetului central. Secretariatul Comitetului Central se va ocupa de munca curentă operativă de partid, activitatea, sa fiind îndrumată de Biroul Politic al Comitetului Central. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2951. Birou Informativ = organ politic de informare reciprocă și de schimb de experiență între partidele comuniste și muncitorești din lumea întreagă. Documentul consfătuirii Biroului Informativ al partidelor comuniste și muncitorești reprezintă o puternică, armă de luptă a oamenilor muncii din întreaga lume împotriva ațîțătorilor la război, împotriva dușmanilor democrației și progresului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 421. Biroul Informativ cheamă prin documentele sale partidele comuniste și muncitorești să muncească pentru întărirea organizatorică și lărgirea mișcării partizanilor păcii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 190. 2. Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să organizeze lucrările acesteia și să urmărească buna lor desfășurare. Biroul congresului.

BIROU¹, birouri, s. n. 1. Masă de scris cu sertare și compartimente pentru ținut hîrtii, acte etc. Căută mult, deschizînd ușile și sertarele biroului. DUMITRIU, F. 93. Lecțiile mi le făceam în camera tatei, la o măsuță așezată lîngă biroul său de inginer. SADOVEANU, N. F. 24. Deliu se așeză comod la birou, scoase o cutie de lemn încrustată cu arabescuri de sidef. BART, E. 244. Ea îi făcuse ordine pe birou, călimara de cristal era spălată frumos. VLAHUȚĂ, O. A. III 180. 2. Cameră în care are cineva masa de lucru și în care lucrează. Îmi părea rău că-l las [pe tata] neguros și obosit în biroul său. SADOVEANU, N. F. 47. Necunoscutul a coborît în birou. C. PETRESCU, A. 292. ♦ Mobilă pentru o astfel de cameră. Industria lemnului și mobilei expune în standurile ce le sînt rezervate diferite tipuri de mobilă elegantă, lucrată din cel mai bun lemn. Sînt expuse de-a lungul pavilionului dormitoare, sufragerii, birouri, camere pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 3. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează funcționarii unui serviciu public (sau, în trecut, ai unei întreprinderi particulare); (în special) serviciul respectiv. În biroul registraturii generale a unei mari administrațiuni, impiegatul își pregătește registrul. CARAGIALE, O. II 211. ◊ Lucrări de birou = lucrări cu caracter administrativ. (în trecut) Birou de avocatură= asociație de mai mulți avocați, avînd un sediu comun. Un birou de avocatură, deschis în asociație... n-a durat decît vreo trei luni. VLAHUȚĂ, O. A. 221. Birou de mișcare v. mișcare. ◊ Expr. (A lucra) din birou = (a lucra) de la distanță, fără deplasare pe teren și fără observarea și cunoașterea realităților. Au întocmit planul de reparații din birou, apreciind numărul mașinilor și uneltelor agricole care au nevoie de reparații după datele de anul trecut. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2886. – Variantă: (pe cale de dispariție) biurou (SADOVEANU, M. 122, SAHIA, U.R.S.S. 37) s. n.

BIROU, birouri, s. n. I. 1. Masă de scris cu sertare și compartimente pentru ținut hîrtii, acte etc. 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează funcționarii; (în special) serviciul respectiv. ◊ Lucrări de birou = lucrări cu caracter administrativ. ◊ Expr. (A lucra) din birou = (a lucra) de la distanță, fără observarea și cunoașterea realităților. ♦ Cameră în care are cineva birou (1) și în care lucrează sau profesează; p. ext. masa de lucru a cuiva. II. 1. Organul executiv și conducătorul întregii munci curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, avînd ca sarcină conducerea muncii politice și organizatorice a acestuia între adunările plenare ale Comitetului Central. Birou de partid = organ compus dintr-un număr restrîns de persoane, alese dintre membrii unui comitet de partid și însărcinat cu rezolvarea problemelor curente și cu aplicarea hotărîrilor comitetului. 2. Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să organizeze lucrările acesteia și să urmărească buna lor desfășurare. – Fr. bureau.

BIROU s.n. I. 1. Masă mare de scris, cu sertare (în care se țin hîrtii, documente etc.). 2. Cameră, sală, încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective; mobilier pentru o astfel de cameră. ♦ Instituție, serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.; (p. ext.) funcționarii unei astfel de instituții. II. 1. Organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă. ♦ Reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

BIROU s. n. 1. masă de scris, cu sertare. 2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc. 3. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă. ◊ reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

BIROU ~ri n. 1) Masă de scris (cu sertare). 2) Cameră într-o instituție, unde este instalată masa de scris și mobilierul necesar și unde lucrează funcționarul acestei instituții; cabinet. ~l directorului. 3) Secție administrativ-cancelărească a unei instituții. 4) Instituție cu caracter gospodăresc și financiar, care prestează anumite servicii populației. 5) Organ electiv de conducere al unor organizații politice, de masă, obștești. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro

*biróŭ V. bĭuroŭ.

biurou sn vz birou

*BIUROU, BIROU (pl. -ouri) sn. 1 Masă de scris cu sertare pentru ținut acte, dosare, etc. (🖼 491) ¶ 2 Camera sau localul în care-și are cineva biuroul sau în care lucrează mai mulți funcționari ai unei administrațiuni ¶ 3 Secțiune administrativă într’un minister și slujbașii cari fac parte din ea ¶ 4 Prezidentul, vice-prezidentul și secretarii unei adunări ¶ 5 Birourile Camerii, Senatului, comisiunile însărcinate cu studierea unor anumite chestiuni ¶ 6 ~ de plasare, ~ de servitori, stabiliment particular care se ocupă cu plasarea lucrătorilor, slugilor, funcționarilor, etc. ¶ 7 ~l populațiunii 👉 POPULAȚIUNE [fr.].

*BIUROU 👉 BIROU.

BIUROU s. n. v. birou.

BIUROU s.n. v. birou.

cameră-birou s. f. Tip de mobilă care dă unei încăperi aspectul și folosința exclusivă de birou, cameră de lucru (studiu) ◊ „Activitatea de proiectare a mobilelor a fost îndreptată spre acele tipuri de mult solicitate, cum ar fi biblioteci combinate, camere-birou complete, dulapuri combinate.” Sc. 27 I 62 p. 2. ◊ „O cameră-birou stil cubist, compusă din birou masiv cu uși laterale, bibliotecă cu patru uși – cele exterioare în blat masiv, cele interioare cu cristaluri – piesă solidă, de mare calitate; un scaun-fotoliu, cu tapiseria în ton roșu, armonizând ansamblul [...]” Săpt. 30 III 73 p. 8 (din cameră + birou; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232)

biurou n. 1. masă de scris; 2. localul unde lucrează mai mulți funcționari; 3. personalul unui biurou sau al unei adunări, adică prezidentul, vice-prezidentul și secretarii; 4. (la Cameră ori la Senat), comisiunile însărcinate cu examinarea unor chestiuni; 5. biurou de plasare, agenție ce se ocupă cu plasarea de amploiați, servitori, etc.

*bĭuróŭ n., pl. urĭ (fr. bureau, masă de scris, dim. d. bure, stofă groasă de lînăçare se întinde pe bĭurouri). Masă de scris. Camera în care lucrează funcționariĭ: bĭurou unuĭ ministru. Secțiune administrativă a unuĭ minister și funcționariĭ eĭ. Locu unde se reunesc comisiunile uneĭ adunărĭ. Stabiliment public: bĭuroŭ de poștă. Prezidentu, viceprezidentu și secretariĭ uneĭ adunărĭ. Cabinet de contabili, de funcționarĭ superiorĭ aĭ uneĭ administrațiunĭ particulare. Bĭurourile camereĭ senatuluĭ, acelea care studiază diferite chestiunĭ la ordinea zileĭ. Bĭuroŭ de plasare, bĭuroŭ care se ocupă de servitorĭ, guvernante ș.a. – Și biroŭ (pop.).

birou s. n., art. biroul; pl. birouri

birou s. n., art. biroul; pl. birouri

birou s. n., art. biroul; pl. birouri

birou

birou, -ouri.

Biroul Organizatoric al C. C. al P.M.R.

Biroul Politic al C. C. al P.M.R.

BIROU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.)

BIROU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.)

birou (birouri), s. n. – 1. Masă de lucru. – 2. Cabinet (de lucru). – Var. biurou. Fr. bureau. Tot din fr. provin și comp. bi(u)rocrat, s. m.; bi(u)rocratic, adj.