15 definiții pentru biciușcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICIUȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.

BICIUȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.

biciușcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/20 / V: (Mol; rar) -utcă, sb-, ghi- / Pl: ~ști, (înv) -șce / E: bici + -ușcă] 1 Cravașă. 2 Bici scurt și subțire, Cf f(r)ișcă.

biciușcă s.f. 1 Cravașă. 2 Bici scurt și subțire. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui (CR.). • pl. -ști. /bici + -ușcă.

BICIUȘCĂ (pl. -uște) sf. 1 dim. BICIU: avea o ~ de cele de cînepă (CRG.) 2 Biciu alcătuit dintr’o nuia flexibilă, îmbrăcată în piele, de care se servesc călăreții (🖼 470): îi dau o lovitură de ~ (CAR.).

BICIUȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Vergea scurtă și elastică, îmbrăcată într-o împletitură de piele, cu care călărețul îndeamnă calul; cravașa. A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94. 2. Bici scurt sau subțire. În mijlocul satidui erau maimulte cară cu pluguri, oprite-n loc. Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107.

BICIUȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Din bici + suf. -uș-că.

BICIUȘCĂ ~ti f. 1) Bici scurt și subțire. 2) Vargă flexibilă din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie; cravașă. /bici + suf. ~ușcă

biciușcă f. biciu lunguieț și subțire, la călăreți.

bicĭúșcă f., pl. ște și ștĭ (pol. biczysko, coadă de bicĭ, codirișcă). Varguță saŭ bicĭ mic de bătut calu, puhă (cravașă). – Rar. zb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biciușcă s. f., g.-d. art. biciuștii; pl. biciuști

biciușcă s. f., g.-d. art. biciuștii; pl. biciuști

biciușcă s. f., g.-d. art. biciuștii; pl. biciuști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BICIUȘCĂ s. 1. v. bici. (O lovitură de ~.) 2. v. cravașă.

BICIUȘCĂ s. 1. bici, (reg.) năpîrcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.) 2. cravașă, (pop.) rîncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpîrcă, zbiciușcă. (A dat calului o ~.)

Intrare: biciușcă
biciușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciușcă
  • biciușca
plural
  • biciuști
  • biciuștile
genitiv-dativ singular
  • biciuști
  • biciuștii
plural
  • biciuști
  • biciuștilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biciușcă, biciuștisubstantiv feminin

  • 1. Cravașă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cravașă
    • format_quote A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94. DLRLC
  • 2. Bici scurt și subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bici
    • format_quote În mijlocul satului erau mai multe cară cu pluguri, oprite-n loc. Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
etimologie:
  • Bici + sufix -ușcă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.