BICIUȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Vergea scurtă și elastică, îmbrăcată într-o împletitură de piele, cu care călărețul îndeamnă calul; cravașa. A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94. 2. Bici scurt sau subțire. În mijlocul satidui erau maimulte cară cu pluguri, oprite-n loc. Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107.