8 definiții pentru bibliofag (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibliofág, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~bli-o~ / Pl: ~agi, -age / E: fr bibliophague] 1-2 (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie.

BIBLIOFÁG, -Ă, bibliofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophague.

BIBLIOFÁG, -Ă, bibliofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophague.

BIBLIOFÁG s.m. Denumire dată insectelor care distrug cărțile și actele. [< fr. bibliophage, cf. gr. biblion – carte, phagein – a mânca].

BIBLIOFÁG, -Ă adj., s. m. (insectă) care distruge cărțile și actele. (< fr. bibliophage)

BIBLIOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre insecte) Care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophaque


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliofág (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofági; adj. f., s. f. bibliofágă, pl. bibliofáge

bibliofág adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofági; f. sg. bibliofágă, pl. bibliofáge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: bibliofag (adj.)
bibliofag adjectiv
  • silabație: -bli-o-
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliofag
  • bibliofagul
  • bibliofagu‑
  • bibliofa
  • bibliofaga
plural
  • bibliofagi
  • bibliofagii
  • bibliofage
  • bibliofagele
genitiv-dativ singular
  • bibliofag
  • bibliofagului
  • bibliofage
  • bibliofagei
plural
  • bibliofagi
  • bibliofagilor
  • bibliofage
  • bibliofagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)