9 definiții pentru bișnițar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bișnițár sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: bișniță + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheșeftar.

BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care face bișniță; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

bișnițár s. m. (colocv., peiorativ) Persoană care face afaceri necinstite ◊ „Ne-a acostat cu vorbe șoptite printre dinți: «Am un ceas, chilipir, îl vând ieftin...» «Cum vă numiți?» îl întrebăm pe bișnițar. I.B. 22 I 75 p. 6. ◊ „Îmbogățiții revoluției din decembrie pot fi împărțiți în trei categorii: bișnițarii, buticarii și noua nomenklatură.” R.lit. 18 VII 91 p. 2 (din bișniță + -ar; Graur C. 39; DN – alt sens, DEX)

BIȘNIȚÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (și necinstite); găinar. /bișniță + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bișnițár (fam.) s. m., pl. bișnițári

bișnițár s. m., pl. bișnițári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIȘNIȚÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bișnițar bișnițari s. m. persoană care practică bișnița

Intrare: bișnițar
bișnițar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bișnițar
  • bișnițarul
  • bișnițaru‑
plural
  • bișnițari
  • bișnițarii
genitiv-dativ singular
  • bișnițar
  • bișnițarului
plural
  • bișnițari
  • bișnițarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)