11 definiții pentru beteșug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beteșug sn [At: CORESI, ap. GCR I, 26/7 / V: ig, ~șag, (îrg) ~tegșig, ~tegșâg / Pl: ~uri / E: mg betegség] 1 (Trs; înv) Boală. 2 (Mol; înv) Boală epidemică mortală. 3 (Mun; înv) Boală ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defecțiune.

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. Defect corporal; infirmitate. Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. Cunoșteau după dinți gloaba. Ii găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239. ◊ Fig. Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274. ♦ Fig. Defect moral, cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272. Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200. 2. (Mai ales în Transilv.) Boală. Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83.

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”.

BETEȘÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség

beteșug n. boală: beteșug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].

beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșúg s. n., pl. beteșúguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEȘÚG s. v. afecțiune, boală, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, infirmitate, insuficiență, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

beteșug s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INFIRMITATE. INSUFICIENȚĂ. INVALIDITATE. LACUNĂ. LIPSĂ. MALADIE. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

Intrare: beteșug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteșug
  • beteșugul
  • beteșugu‑
plural
  • beteșuguri
  • beteșugurile
genitiv-dativ singular
  • beteșug
  • beteșugului
plural
  • beteșuguri
  • beteșugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beteșug

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157.
      surse: DLRLC
    • Cunoșteau după dinți gloaba. Îi găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58.
      surse: DLRLC
    • Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239.
      surse: DLRLC
    • figurat Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Defect moral.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cusur defect 2 exemple
      exemple
      • Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272.
      • Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200.
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83.
      surse: DLRLC

etimologie: