beteșig, beteșiguri, (beteșâg, beteșug), s.n. (reg.; med.) 1. Boală: „În anul Domnului 1815, în 22 de zile ale lui martie, fiind în beteșug, Ofrim Ioan au dat un Ceaslov de Blaj, pomană la sfânta beserică ce bătrână” (Socolon, 2005: 173). 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).