beseadă sf [At: PSALT. SCH. 340 / V: -sadă, băsadă / Pl: ~de, (înv) -săzi / E: vsl весега, mg beszéd] 1 (Trs) Vorbă. 2 (Trs) Convorbire. 3 (Reg) Anecdotă. 4 (Reg) Ghicitoare.

beseadă s.f. 1 (înv.) Convorbire; vorbă. Domnul duse-se dacă svîrși beseada cu Avraam (P. Or.). 2 (reg.) Anecdotă; ghicitoare. • pl. -e. și (înv., reg.) băsadă s.f. /<slav. весѣда, magh. beszéd.

BESEADĂ, BESADĂ, BĂSADĂ sf. Trans. Maram. Oaș. Convorbire; vorbă [ung.].

beseádă f. pl. ede (vsl. besĭeda, de unde și ung. beszéd a.î.). Vechĭ. Rar azĭ. Convorbire. – Și băsadă, pl. ade și azĭ (Maram.). Și besédie (Olt.), palavră (NPl. Ceaur, 117).

băsadă sf vz beseadă

besadă sf vz beseadă

băsadă s.f. v. beseadă.

BĂSADĂ 👉 BESEADĂ.

BESADĂ 👉 BESEADĂ.

băsádă V. beseadă.

băsadă (-de), s. f. – (Trans., înv.) Conversație, taifas. – Var. bes(e)adă, băseadă. Sl. besĕda, în limba veche; și de asemenea din mag. beszéd (< sl.), în Trans. – Der. băsăd(u)i, vb. (a sta de vorbă, a sta la taifas).

BESEADĂ s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.

beseadă s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.

BESADĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Vorbă, discuție. Cu besedzi blînde lucrul tău mînțesc. VCC, 29. Îndirepteadze-ne cu besada ta. MISC. SEC. XVII, 64^r; cf. MOL. 1695, 83^v; VCC, 40, 42; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 50^r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. beszéd. Vezi și băsădui. Cf. alegere.

băsadă, băsade, băsazi, (besadă), s.f. (reg.; înv.) Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Dar feciorii și fetele mari, care-au umblat prin lume, nu prea credeau besezile aiestea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 142). – Din sl. besěda (Densusianu, MDA); cf. magh. beszéd (DER).

besadă, s.f. v. băsadă („vorbă”).

băsadă, băsade, (besadă), s.f. – (reg.; înv.) Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Gruișor cu slujnica, / Că li-i una besada / Și blidu și lingura” (Memoria, 2001: 104). – Din sl. besěda < vsl. besědovati „a vorbi, a sta de vorbă” (Densusianu, MDA); cf. magh. beszéd (< sl.) (DER).

besadă, s.f. – v. băsadă („vorbă”).

băsadă, băsade, (besadă), s.f. – Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Gruișor cu slujnica / Că li-i una besada / Și blidu și lingura” (Memoria 2001: 104). – Sl. besĕda, cf. magh. beszéd (< sl.).

besadă, s.f. – v. băsadă.