băsadă, băsade, (besadă), s.f. – (reg.; înv.) Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Gruișor cu slujnica, / Că li-i una besada / Și blidu și lingura” (Memoria, 2001: 104). – Din sl. besěda < vsl. besědovati „a vorbi, a sta de vorbă” (Densusianu, MDA); cf. magh. beszéd (< sl.) (DER).