8 definiții pentru berechet (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berechet [At: DIONISIE, ap. ȘIO / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea în leg. cu „spor”, mai ales în urări) Belșug. 2 av Din belșug Si: din abundență. 3 sn Prosperitate (neașteptată). 4 sm (Irg) Om care aduce noroc. 5 sm (Îvp) Om șiret și mincinos. Si: pleșcar, haimana. corectată

BERECHÉT2, berecheți, s. m. 1. (Adesea ironic) Om care aduce belșug; noroc. Bun staroste mi-am găsit. Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun! CREANGĂ, P. 162. 2. (Familiar) Om îndrăzneț și ușuratic, care nu-și alege mijloacele, nu se dă în lături de la nimic; pungaș, coțcar, potlogar. Neculai, nu te pune în poară cu toți berecheții! CONTEMPORANUL, VII 490. Ai văzut berecheți? Țin cîini și-i mînă pe la case de mănîncă găinile vecinilor. La TDRG.

BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.

BERECHÉT2 ~ți m. pop. Persoană care umblă cu șiretlicuri și înșelăciuni; om șiret și viclean. /<turc. bereket

berechet n. 1. noroc: se mirau țăranii ce berechet i-au găsit CR.; 2. belșug: are bani berechet; 3. fig. (și ironic), șiret, om nu glumă: știu că ești berechet bun CR. [Turc. BEREKET].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berechét2 (haimana) (reg.) s. m., pl. berechéți

berechét (persoană) s. m., pl. berechéți

Intrare: berechet (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berechet
  • berechetul
  • berechetu‑
plural
  • berecheți
  • berecheții
genitiv-dativ singular
  • berechet
  • berechetului
plural
  • berecheți
  • berecheților
vocativ singular
  • berechetule
  • berechete
plural
  • berecheților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berechet (persoană)

  • 1. ironic Om care aduce belșug, noroc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bun staroste mi-am găsit. Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun! CREANGĂ, P. 162.
      surse: DLRLC
  • 2. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: haimana attach_file 2 exemple
    exemple
    • Neculai, nu te pune în poară cu toți berecheții! CONTEMPORANUL, VII 490.
      surse: DLRLC
    • Ai văzut berecheți? Țin cîini și-i mînă pe la case de mănîncă găinile vecinilor. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: