15 definiții pentru bedă

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

be sf [At: PALIA, ap. DHLR II 503 / V: (înv) beadă, bida, bidă, (reg) biedă, bideu sm / Pl: ~de / E: vsl бега, bg бега, ucr бига[1]] 1 (Înv) Pată. 2 (Fig; reg) Necaz. 3 (Fig, Ban) Bănuială Si: (îvp) prepus. 4 (Reg) Drac. 5 (Ban) Netrebnic. 6 (Mar) Om isteț, vioi, sârguincios.

  1. etimoane ortografiate greșit, fiind vorba de бѣда́, беда́ respectiv біда́ Ladislau Strifler

BE I. sf. Băn. Bucov. Maram. 1 Nevoie, necaz, pacoste 2 Pr. ext. Drac. II. sm. Băn. = BEDAȘ [vsl. běda].

BEDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda.

bea sf vz bedă

bida sf vz bedă

bi2 sf vz bedă

bideu2 sm vz bedă

bie sf vz bedă

BI (pl. -de) sf. Maram. Supărare, necaz, obidă [comp. BE].

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bedă (bede), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

BE s. v. aghiuță, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz, necuratul, neîncredere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, satană, supărare, suspiciune, tartor.

be s. v. AGHIUȚĂ. BĂNUIALĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. ÎNCURCĂTURĂ. NAIBA. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECURATUL. NEÎNCREDERE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SATANĂ. SUPĂRARE. SUSPICIUNE. TARTOR.

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

be, bede, s.f. 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).

bedă, bede, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. běda, cf. bg. bědá, ucr. bida (DER, MDA); (în Maram.) din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).

bedă, -e, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. bega, ucr. biga (MDA).

Intrare: bedă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • be
  • beda
plural
  • bede
  • bedele
genitiv-dativ singular
  • bede
  • bedei
plural
  • bede
  • bedelor
vocativ singular
plural
beadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biedă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bideu
  • bideul
  • bideu‑
plural
  • bideuri
  • bideurile
genitiv-dativ singular
  • bideu
  • bideului
plural
  • bideuri
  • bideurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

be, bedesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.