8 definiții pentru bandurar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandurár sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i / E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist.

BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau, melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.

BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurár s. m., pl. bandurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDURÁR s. v. bandurist.

Intrare: bandurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandurar
  • bandurarul
  • banduraru‑
plural
  • bandurari
  • bandurarii
genitiv-dativ singular
  • bandurar
  • bandurarului
plural
  • bandurari
  • bandurarilor
vocativ singular
  • bandurarule
  • bandurare
plural
  • bandurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bandurar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bandură + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98