10 definiții pentru bandurar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDURAR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

BANDURAR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

bandurar sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i / E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist.

bandurár s.m. (muz.; înv.) Bandurist • pl. -i. /bandură2 + -ar.

BANDURAR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau, melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.

BANDURAR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bandurar (rar) s. m., pl. bandurari

bandurar (rar) s. m., pl. bandurari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: bandurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandurar
  • bandurarul
  • banduraru‑
plural
  • bandurari
  • bandurarii
genitiv-dativ singular
  • bandurar
  • bandurarului
plural
  • bandurari
  • bandurarilor
vocativ singular
  • bandurarule
  • bandurare
plural
  • bandurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandurar, bandurarisubstantiv masculin

  • 1. rar Bandurist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bandurist
    • format_quote Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.