6 definiții pentru bandou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandóu sn [At: KLOPȘTOCK, F. 209 / Pl: ~ri / E: fr bandeau] (Frm) 1 Panglică legată în jurul capului sau al frunții. 2 Șuviță de păr.

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

BANDÓU s. n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

BANDÓU, bandouri, s.n.

Intrare: bandou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandou
  • bandoul
  • bandou‑
plural
  • bandouri
  • bandourile
genitiv-dativ singular
  • bandou
  • bandoului
plural
  • bandouri
  • bandourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bandou

  • 1. livresc Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
    surse: DN
  • 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel.
    surse: DN
    • 2.1. Mulură orizontală ieșită ușor în relief.
      surse: DN

etimologie: