ANACREONTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique.

anacreontic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anacréontique] 1 a În genul erotic al micilor poezii atribuite poetului grec Anacreon. 2 a (Pgn; înv; îs) Poezie - Cântec de petrecere. 3 smf Persoană care scrie poezii anacreontice (1) sau este admiratorul lor. 4 sf Poezie sau scriere anacreontică (1).

*ANACREONTIC adj. ✒️ 1 În genul și stilul odelor păstrate sub numele lui Anacreon (poet grec din sec. al VI–V-lea în. de Hr. care cînta iubirea și petrecerile) ¶ 2 Vers ~, vers întrebuințat de Anacreon și alcătuit din două picioare plus o silabă; primul picior este un iamb sau un spondeu și cîteodată un anapest, al doilea un iamb [fr. < lat.].

ANACREONTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréonthique.

ANACREONTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul micilor poezii atribuite poetului grec Anacreon, care a cîntat dragostea, vinul și veselia la ospețe. Poezie anacreontică. ♦ (Substantivat, f.) Anacreonticele lui Coșbuc. – Pronunțat: -cre-on-.

ANACREONTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cîntat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus).

ANACREONTIC, -Ă adj. (Rar) În genul poeziilor atribuite lui Anacreon, care se distingeau prin veselie, grație și delicatețe. ◊ Vers anacreontic = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. [Pron. -cre-on-. / < fr. anacréontique, cf. Anacreon – poet liric grec din antichitate].

ANACREONTIC, -Ă adj. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale. ♦ vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. (< fr. anacréontique)

ANACREONTIC ~că (~ci, ~ce) Care este scris în genul poeziilor de dragoste ale poetului grec antic Anacreon. Versuri ~ce. /<lat. anacreonticus, fr. anacréontique

*anacreóntic, -ă adj. Ușor, grațios, bachic, ca odele poetuluĭ grecesc Anacreonte.

anacreontic (desp. -na-cre-on-) adj. m., pl. anacreontici; f. anacreontică, pl. anacreontice

anacreontic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreontici; f. anacreontică, pl. anacreontice

anacreontic adj. m. (sil. -cre-on-), pl. anacreontici; f. sg. anacreontică, pl. anacreontice

ANACREONTIC (< fr. anacreontique, de la Anacreon, poet grec (560-478 i.e.n.) Termen folosit pentru caracterizarea stilului poetic asemănător stilului poeziilor lui Anacreon, poet liric, cîntăreț al iubirii, al bucuriilor vieții, al vinului, stil imitat de alexandrini, de poeții Pleiadei și neoromanticii germani. În literatura noastră, poezii în manieră anacreontică au creat primii noștri poeți – Văcăreștii, C. Conachi – sub influența neoanacreonticului grec Athanasie Hristopulos, neoanacreontismul caracterizindu-se ca o revenire la stilul și temele particulare anacreonticului. Ex. Într-o gradină, Lîngă-o tulpină, Zării o floare ca o lumină. S-o tai se strică! S-o las mi-e frică, Că vine altul și mi-o ridică! (IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU, Într-o grădină) Oglinda cînd ți-ar arăta Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. (ALECU VĂCĂRESCU, Oglinda)