10 definiții pentru băsnire băsmire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

băsnire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349, / V: (reg) băzn~ / Pl: ~ri / E: băsni] 1-4 (Înv) Scornire (sau spunere) de basme (1-2) Si: (înv) băsmire (1-4), băsmit1 (1-4), băsmuire (1-4), băsmuit1 (1-4).

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Învechit) Scornire, născocire, basm (2). Spune băsniri deșarte. VĂCĂRESCU, P. 349. – Variantă: băsmíre (MACEDONSKI, O. I 24) s. f.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Născocire, scornire; basm (2).V. băsni.

băsmire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băsmi] 1-4 (Înv) Băsnire (1-2, 4-5).

BĂSMÍRE s. f. v. băsnire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsníre s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂSNÍRE s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

băsnire s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

Intrare: băsnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnire
  • băsnirea
plural
  • băsniri
  • băsnirile
genitiv-dativ singular
  • băsniri
  • băsnirii
plural
  • băsniri
  • băsnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmire
  • băsmirea
plural
  • băsmiri
  • băsmirile
genitiv-dativ singular
  • băsmiri
  • băsmirii
plural
  • băsmiri
  • băsmirilor
vocativ singular
plural

băsnire băsmire

etimologie:

  • vezi băsni
    surse: DEX '98 DEX '09