15 definiții pentru băltoacă băltoagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băltoácă sf [At: DDRF / V: -toagă, -toc, -tog sn / Pl: ~ace / E: baltă + -oacă] 1-3 Baltă (1) mică, murdară și mocirloasă Si: (reg) bălăștioagă, băltac1, băltig. 4-5 (Adunătură sau) scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. 6 Baltă (17).

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf.oacă.

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă.

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă (mare) cu apă murdară, stătută și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. Băltoacele țișneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc. DUMITRIU, B. F. 34. Plină de glod... Ca o rață bălăcită în băltoacă. BENIUC, V. 140. Băltoacele din curte erau zvîntate. PAS, L. I 73. Îmboldit de camarazi pe la spate, recrutul, bătînd trei pași, trînti piciorul în mijlocul unei băltoace care ne umplu de apă pe cîteșitrei. BRĂESCU, V. A. 153. ♦ Cantitate mare de apă, de sînge, de vin etc. vărsată pe jos. V. lăcăraie, apăraie. Privind cu înaintare cum se scaldă soarele într-o băltoacă de păcură, [copilul] și-a spus povestea pînă la capăt, ascultînd-o singur. GALAN, Z. R. 307. Popa rămase uitat într-o băltoacă de sînge-nchegat. BENIUC, V. 157. – Variantă: băltoágă (SADOVEANU, O. III 447) s. f.

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.

BĂLTOÁCĂ ~ce f. 1) Baltă mică, cu apă stătută și mocirloasă. 2) Adunătură de apă (de ploaie) murdară, formată prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, vărsată pe jos. [G.-D. băltoacei] /baltă + suf. ~oacă

băltoacă f. baltă mică și adâncă.

băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge.

băltoágă sf vz băltoacă

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă.

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă.

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă.

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLTOÁCĂ s. 1. v. mlaștină. 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. v. apăraie.

BĂLTOA s. l. (GEOGR.) mlaștină, mocirlă, smîrc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (O ~ plină de stuf.) 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. apăraie, apărie, baltă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Ce ~ ai făcut pe jos!)

Intrare: băltoacă
băltoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltoa
  • băltoaca
plural
  • băltoace
  • băltoacele
genitiv-dativ singular
  • băltoace
  • băltoacei
plural
  • băltoace
  • băltoacelor
vocativ singular
plural
băltoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltoa
  • băltoaga
plural
  • băltoage
  • băltoagele
genitiv-dativ singular
  • băltoage
  • băltoagei
plural
  • băltoage
  • băltoagelor
vocativ singular
plural

băltoacă băltoagă

  • 1. Baltă mică, murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulhac băltac bălăștioagă 4 exemple
    exemple
    • Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc. DUMITRIU, B. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Plină de glod... Ca o rață bălăcită în băltoacă. BENIUC, V. 140.
      surse: DLRLC
    • Băltoacele din curte erau zvîntate. PAS, L. I 73.
      surse: DLRLC
    • Îmboldit de camarazi pe la spate, recrutul, bătînd trei pași, trînti piciorul în mijlocul unei băltoace care ne umplu de apă pe cîteșitrei. BRĂESCU, V. A. 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cantitate mare de lichid vărsat pe jos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baltă 2 exemple
      exemple
      • Privind cu încîntare cum se scaldă soarele într-o băltoacă de păcură, [copilul] și-a spus povestea pînă la capăt, ascultînd-o singur. GALAN, Z. R. 307.
        surse: DLRLC
      • Popa rămase uitat într-o băltoacă de sînge-nchegat. BENIUC, V. 157.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Baltă + sufix -oacă.
    surse: DEX '09 DEX '98