10 definiții pentru bulhac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulhác sn [At: CREANGĂ, GL. / V: băl~, bâlhoacă / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Smârc.

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

BULHÁC, bulhace, s. n. (Mold.) Băltoacă, mlaștină. Și-aduc apa în căldare Și-o varsă și face bulhac. CORBEA, 16. Și numai ce iată că vede în bulhac o scroafă cu: doisprezece purcei. CREANGĂ, P. 75.

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină.

bulhac n. Mold. băltoacă: până ce dă peste un bulhac CR. [Origină necunoscută].

bulhác și bîlhác n., pl. e și urĭ (din *bulvac, *bîlvac, rudă cu bg. bŭlvóč, borîtură, d. bŭlvam, vărs, borăsc. V. bulhărie, bîlc și bolbotină). Est. Băltoagă, mlaștină: a trăĭ acolo unde-s malurĭ de mămăligă și bulhace de lapte acru (Btș.); șesu plin de bîlhace și mocirlă, Prutu și bîlhacurile de pe șesu Horinciĭ (VR. 1909, 8, 176).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhác s. n., pl. bulháce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BULHÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

bulhac s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

Intrare: bulhac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulhac
  • bulhacul
  • bulhacu‑
plural
  • bulhace
  • bulhacele
genitiv-dativ singular
  • bulhac
  • bulhacului
plural
  • bulhace
  • bulhacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)