15 definiții pentru bălăngăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăngăni [At: JIPESCU, O. 154 / V: (reg) ~ncă~, ~ăncări, ~ări / Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dungă Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot mare, o balanga) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2. Refl. A se legăna, a se clătina, a se bălăbăni. Capul [calului]... atîrna în jos, bălăngănindu-se greu și încet, ca o ciutură mare și hodorogită. PREDA, I. 130. Prez. ind. pers. 3 și: bălăngăne (PAS, Z. I 43).

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂNGĂNÍ vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)

BĂLĂNGĂNÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

A BĂLĂNGĂNÍ mă ~ésc intranz. (despre clopote) A suna tare; a scoate sunete stridente. /balang + suf. ~ăni

A SE BĂLĂNGĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se și poticnindu-se; a se bălăbăni. /balang + suf. ~ăni

bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.

bălăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăneáscă

BĂLĂNGĂNI vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)

bălăngăni vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se bălăngăni expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță

Intrare: bălăngăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăngăni
  • bălăngănire
  • bălăngănit
  • bălăngănitu‑
  • bălăngănind
  • bălăngănindu‑
singular plural
  • bălăngănește
  • bălăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăngănesc
(să)
  • bălăngănesc
  • bălăngăneam
  • bălăngănii
  • bălăngănisem
a II-a (tu)
  • bălăngănești
(să)
  • bălăngănești
  • bălăngăneai
  • bălăngăniși
  • bălăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • bălăngănește
(să)
  • bălăngănească
  • bălăngănea
  • bălăngăni
  • bălăngănise
plural I (noi)
  • bălăngănim
(să)
  • bălăngănim
  • bălăngăneam
  • bălăngănirăm
  • bălăngăniserăm
  • bălăngănisem
a II-a (voi)
  • bălăngăniți
(să)
  • bălăngăniți
  • bălăngăneați
  • bălăngănirăți
  • bălăngăniserăți
  • bălăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăngănesc
(să)
  • bălăngănească
  • bălăngăneau
  • bălăngăni
  • bălăngăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)