18 definiții pentru băjenar bejănar bejenar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băjenar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/9 / V: bej~, (reg) bejăn~ / Pl: ~i / E: băjeni + -ar] 1-6 Persoană care își părăsea, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din pricina (invaziilor dușmanului sau a) persecuțiilor politice ori a oprimării fiscale și care se reîntorcea după trecerea primejdiei. 7 (Rar) Emigrant. 10 Persoană reîntoarsă din bejenii (1-3). 11 (Reg) Om sărac lipit pământului. corectată

BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Învechit și arhaizant) Fugar care (împreună cu alții) își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria, din pricina unei invazii dușmane, a persecuțiilor politice, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. V. emigrant. Auzi, să fugi la munte, ca băjenarii! D. ZAMFIRESCU, R. 26. (în forma bejenar) De cîte ori i-a văzut pe bejenarii Moldovei, revărsați în lunile de toamnă și de iarnă, nu mărturiseau unde se duc, de teamă să nu se îngrămădească prea mulți într-un loc, să nască prisos de brațe și să rămîie fără muncă. CĂLUGĂRU, O. P. 37. (În forma bejănar) Au rămas... bejănarii, pînă în ziua de azi, prăpădiți de vatra părintească. SADOVEANU, N. F. 29. Să fie vrun tîlhar... nu cred... a fi, poate, vrun bejănar care vra să intre argat la mine. ALECSANDRI, T. 607. Variante: bejenár, bejănár s. m.

BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Înv. și arh.) Fugar care își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Din băjeni + suf. -ar.

BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să se retragă undeva pentru a-și garanta securitatea; refugiat. /a băjeni + suf. ~ar

bejănár sm vz băjenar

bejenár sm vz băjenar

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.

BEJENÁR s. m. v. băjenar.

BEJENÁR s. m. v. băjenar.

BEJENÁR s. m. v. băjenar.

BEJENÁR s. m. v. băjenar.

BEJENAR s. m. (Mold.) Fugar, pribeag. Dînd peste bejenari peste Trotuș, au luat pre un om să-l petreacă pănă l-a scoate den dumbravă la Domnești. PSEUDO-MUSTE; cf. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Lupu Vornicul … au pus de tot omul bejănar să deie cîte doi lei. NECULCE. Etimologie: bejeni + suf. -ar. Vezi și bejenări, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. substantiv masculin corectată

bejenar m. fugar, emigrant: un bejenar vrea să intre argat la mine AL. [Slav. BEJANŬ, fugar].

bejenár (est) și - (vest) m. (d. bejenie. Și sîrb. bježunar). Vechĭ. Fugar pribeag, emigrant, refugiat. În est pop. bejă-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenár s. m., pl. băjenári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂJENÁR s. v. fugar, pribeag, refugiat.

băjenar s. v. FUGAR. PRIBEAG. REFUGIAT.

Intrare: băjenar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenar
  • băjenarul
  • băjenaru‑
plural
  • băjenari
  • băjenarii
genitiv-dativ singular
  • băjenar
  • băjenarului
plural
  • băjenari
  • băjenarilor
vocativ singular
  • băjenarule
  • băjenare
plural
  • băjenarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănar
  • bejănarul
  • bejănaru‑
plural
  • bejănari
  • bejănarii
genitiv-dativ singular
  • bejănar
  • bejănarului
plural
  • bejănari
  • bejănarilor
vocativ singular
  • bejănarule
  • bejănare
plural
  • bejănarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenar
  • bejenarul
  • bejenaru‑
plural
  • bejenari
  • bejenarii
genitiv-dativ singular
  • bejenar
  • bejenarului
plural
  • bejenari
  • bejenarilor
vocativ singular
  • bejenarule
  • bejenare
plural
  • bejenarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băjenar bejănar bejenar

  • 1. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fugar pribeag refugiat 4 exemple
    exemple
    • Auzi, să fugi la munte, ca băjenarii! D. ZAMFIRESCU, R. 26.
      surse: DLRLC
    • De cîte ori i-a văzut pe bejenarii Moldovei, revărsați în lunile de toamnă și de iarnă, nu mărturiseau unde se duc, de teamă să nu se îngrămădească prea mulți într-un loc, să nască prisos de brațe și să rămîie fără muncă. CĂLUGĂRU, O. P. 37.
      surse: DLRLC
    • Au rămas... bejănarii, pînă în ziua de azi, prăpădiți de vatra părintească. SADOVEANU, N. F. 29.
      surse: DLRLC
    • Să fie vrun tîlhar... nu cred... a fi, poate, vrun bejănar care vra să intre argat la mine. ALECSANDRI, T. 607.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Băjeni + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09