11 definiții pentru băjenări bejănări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~[1], (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.

  1. varianta bejinări nu are intrare separată, probabil bejineri Ladislau Strifler

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BĂJENĂRÍ, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂJENĂRÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRÍ vb. IV. v. băjenări.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

băjenărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenăreáscă

băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

Intrare: băjenări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjenări
  • băjenărire
  • băjenărit
  • băjenăritu‑
  • băjenărind
  • băjenărindu‑
singular plural
  • băjenărește
  • băjenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjenăresc
(să)
  • băjenăresc
  • băjenăream
  • băjenării
  • băjenărisem
a II-a (tu)
  • băjenărești
(să)
  • băjenărești
  • băjenăreai
  • băjenăriși
  • băjenăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjenărește
(să)
  • băjenărească
  • băjenărea
  • băjenări
  • băjenărise
plural I (noi)
  • băjenărim
(să)
  • băjenărim
  • băjenăream
  • băjenărirăm
  • băjenăriserăm
  • băjenărisem
a II-a (voi)
  • băjenăriți
(să)
  • băjenăriți
  • băjenăreați
  • băjenărirăți
  • băjenăriserăți
  • băjenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjenăresc
(să)
  • băjenărească
  • băjenăreau
  • băjenări
  • băjenăriseră
  • silabație: bă-je-nă-ri
verb (V401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejănări
  • bejănărire
  • bejănărit
  • bejănăritu‑
  • bejănărind
  • bejănărindu‑
singular plural
  • bejănărește
  • bejănăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejănăresc
(să)
  • bejănăresc
  • bejănăream
  • bejănării
  • bejănărisem
a II-a (tu)
  • bejănărești
(să)
  • bejănărești
  • bejănăreai
  • bejănăriși
  • bejănăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejănărește
(să)
  • bejănărească
  • bejănărea
  • bejănări
  • bejănărise
plural I (noi)
  • bejănărim
(să)
  • bejănărim
  • bejănăream
  • bejănărirăm
  • bejănăriserăm
  • bejănărisem
a II-a (voi)
  • bejănăriți
(să)
  • bejănăriți
  • bejănăreați
  • bejănărirăți
  • bejănăriserăți
  • bejănăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejănăresc
(să)
  • bejănărească
  • bejănăreau
  • bejănări
  • bejănăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)