10 definiții pentru băiețandru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băiețándru sm [At: GORJAN, H. I, 126/5 / V: (reg) băe-, băicăian- / Pl: ~ri / E: băiat + -andru] 1-2 (Șhp) Băiat (10) isteț.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. (Cu nuanță afectivă) Băiat mai măricel (trupește sau ca vîrstă). V. copilandru, flăcău, fecior, flăcăiandru. Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii... cu capătul bățului. DUMITRIU, B. F. 98. Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel care se ducea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 161.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.

băiețandru m. băiat până la douăzeci de ani.

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂIEȚÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.

BĂIEȚANDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: băiețandru
băiețandru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrul
  • băiețandru‑
plural
  • băiețandri
  • băiețandrii
genitiv-dativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrului
plural
  • băiețandri
  • băiețandrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)