15 definiții pentru bădădăi bădădui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bădădăí vi [At: CREANGĂ, A. 142 / V: bâdâdâi / Pzi: ~dădăi și -iesc / E: ns cf mg bódologni] (Mol) 1 A hoinări. 2 A spune vorbe fără rost.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A umbla fără scop, de ici-colo, în neștire. V. hoinări. Și de-atunci, ca mai ba să-l vadă cineva bădădăind pe ulițile Iașilor. CREANGĂ, A. 142. – Variantă: bădădui (CREANGĂ, P. 302) vb. IV.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV]

A BĂDĂDĂÍ ~iésc intranz. pop. A umbla fără rost; a hoinări. /Onomat.

bădădăì v. Mold. a umbla într’o doară: umblă bădădăind ca un nebun CR. [Onomatopee].

bădăduí vi [At: I. CR. II, 134 / Pzi: ~esc / E: bădădăi css] (Mol) 1 A hoinări. 2 A bădădăi (2).

BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

BĂDĂDUÍ vb. IV. v. bădădăi.

bădădăĭésc v. intr. (rudă cu ung. bódologni și bódorogni, a horhăĭ, a rătăci. V. bălălăĭesc). Nord. Umblu în bobote, rătăcesc: a umble bădădăind pin oraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bădădăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂDĂDĂÍ vb. v. hoinări, pribegi, rătăci, vagabonda.

bădădăi vb. v. HOINĂRI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bădădăí (-ăésc, -ít), vb. – A umbla fără rost, de colo-colo; a chefui. Formație expresivă, bazată pe imitarea sonoră a mișcării prin intermediul ritmului ternar bă-dă-dă. Corespunde creațiilor expresive bă-lă-lă și bă-nă-nă. Aparțin celei de a doua: bălălăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bălălăială, s. f. (bălăbăneală); bălălău, adv. (atîrnînd). Se bazează pe acestă ultimă asociere sonoră: bănănăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bănănăială, s. f. (bălăbăneală). Cea de a doua consonanță a produs și bălăbăni, vb. (a balansa, a legăna; a face eforturi, a se strădui) și bălăbăneală, s. f. (mișcare înceată), der. normal, care echivalează al treilea termen cu primul, ca în bîldîbîc, și pe care Cihac încearcă inutil să-l explice prin rut. valandati; în alternanța sa consonantică este posibil să fi intervenit și tc. balaban „mare” › sb., bg. balaban, care nu figurează în rom. decît ca nume de familie destul de comun. În sfîrșit, aceluiași ritm ternar îi aparține bălăngăni, bălăngăi, vb. (a bate clopotele), balang(a), interj. (bang!, dang!), formații în care imaginea vizuală a mișcării limbii clopotului se asociază cu creația onomatopeică (cf. balang și sp. talán). Totuși, Scriban preferă să-l explice pe bădădăi prin mag. bodológni „a hoinări”, pe bălăngăni prin mag. bólogatni, și pe bălăbăni prin mag. belebolundúlni „a se speti, a munci din greu”. Pentru caracterul expresiv al acestor formații, cf. Graur, BL, IV, 91-97; Iordan, BF, II, 184.

Intrare: bădădăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bădădăi
  • bădădăire
  • bădădăit
  • bădădăitu‑
  • bădădăind
  • bădădăindu‑
singular plural
  • bădădăiește
  • bădădăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bădădăiesc
(să)
  • bădădăiesc
  • bădădăiam
  • bădădăii
  • bădădăisem
a II-a (tu)
  • bădădăiești
(să)
  • bădădăiești
  • bădădăiai
  • bădădăiși
  • bădădăiseși
a III-a (el, ea)
  • bădădăiește
(să)
  • bădădăiască
  • bădădăia
  • bădădăi
  • bădădăise
plural I (noi)
  • bădădăim
(să)
  • bădădăim
  • bădădăiam
  • bădădăirăm
  • bădădăiserăm
  • bădădăisem
a II-a (voi)
  • bădădăiți
(să)
  • bădădăiți
  • bădădăiați
  • bădădăirăți
  • bădădăiserăți
  • bădădăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bădădăiesc
(să)
  • bădădăiască
  • bădădăiau
  • bădădăi
  • bădădăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bădădui
  • bădăduire
  • bădăduit
  • bădăduitu‑
  • bădăduind
  • bădăduindu‑
singular plural
  • bădăduiește
  • bădăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bădăduiesc
(să)
  • bădăduiesc
  • bădăduiam
  • bădăduii
  • bădăduisem
a II-a (tu)
  • bădăduiești
(să)
  • bădăduiești
  • bădăduiai
  • bădăduiși
  • bădăduiseși
a III-a (el, ea)
  • bădăduiește
(să)
  • bădăduiască
  • bădăduia
  • bădădui
  • bădăduise
plural I (noi)
  • bădăduim
(să)
  • bădăduim
  • bădăduiam
  • bădăduirăm
  • bădăduiserăm
  • bădăduisem
a II-a (voi)
  • bădăduiți
(să)
  • bădăduiți
  • bădăduiați
  • bădăduirăți
  • bădăduiserăți
  • bădăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • bădăduiesc
(să)
  • bădăduiască
  • bădăduiau
  • bădădui
  • bădăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bădădăi bădădui

etimologie: