10 definiții pentru bârfit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârfít sn [At: ALECSANDRI, T. 23 / Pl: ~uri / E: bârfi] (Rar) 1 Flecărire. 2 Calomniere.

BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍT s. n. Bârfire. – V. bârfi.

BÎRFÍT s. n. Bîrfire. Știu să fac discînteci grele, Pentru orice boale rele. Precum boala de turbat, De bîrfit și de furat. ALECSANDRI, T. I 106.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRFÍT adj., s. v. calomniat.

BÂRFÍT s. v. calomniere.

BÎRFIT adj., s. calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)

BÎRFIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (~ cuiva.)

Intrare: bârfit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfit
  • bârfitul
  • bârfitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bârfit
  • bârfitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârfit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bârfi
    surse: DEX '98 DEX '09