11 definiții pentru bâhli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâhlí vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din bahnă.

A SE BÂHLÍ se ~éște intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă

BÎHLÍ, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.

bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlí vb. (sil. -hli), ind. prez. 3 sg. bâhléște, imperf. 3 sg. bâhleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bâhleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂHLÍ vb. v. cloci, împuți.

Intrare: bâhli
  • silabație: bâh-li
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâhli
  • bâhlire
  • bâhlit
  • bâhlitu‑
  • bâhlind
  • bâhlindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bâhlește
(să)
  • bâhlească
  • bâhlea
  • bâhli
  • bâhlise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bâhlesc
(să)
  • bâhlească
  • bâhleau
  • bâhli
  • bâhliseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâhli

  • 1. regional (Mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice).
    exemple
    • Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. bahnă
    surse: DEX '09 DEX '98