13 definiții pentru avuție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avuțíe sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 451 / Pl: ~ii / E: avut + -ie] 1-2 Avere (4, 13). 3 Comoară. 4 (Fig) Avere (15). 5-8 (Rar; pex) Avere (24-25, 29-30). 9 (Îs) ~ națională Totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor la un moment dat.

AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie.

AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere mare, bogăție de care dispune o colectivitate sau un individ. Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150. ◊ (Ironic) Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12 ◊ Avuțiile țării = bogățiile țării, v. bogăție. Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.

AVUȚÍE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din avut + suf. -ie.

AVUȚÍE ~i f. Avere mare; bogăție. ◊ ~ națională totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor. [G.-D. avuției] / avut + suf. ~ie

avuție f. avere multă, stare mare, bogăție.

avuțíe f. (d. avut, avere). Rar. Bogăție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile

avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVUȚIE s. avere, avut, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale, (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.

Intrare: avuție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avuție
  • avuția
plural
  • avuții
  • avuțiile
genitiv-dativ singular
  • avuții
  • avuției
plural
  • avuții
  • avuțiilor
vocativ singular
plural

avuție

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150.
      surse: DLRLC
    • ironic Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară.
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. Avuțiile țării = bogățiile țării.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Avut + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09