AVUȚIE, avuții, s. f. Avere mare, bogăție de care dispune o colectivitate sau un individ. Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150. ◊ (Ironic) Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12 ◊ Avuțiile țării = bogățiile țării, v. bogăție. Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.