7 definiții pentru autoironiza
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + ironiza.
autoironiza vr [At: DN3 / P: a-u-to-i~ / Pzi: ~zez / E: auto1- + ironiza] A se ironiza pe sine însuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1 + ironie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AUTOIRONIZA vb. I. refl. A se ironiza pe sine însuși. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOIRONIZA vb. refl. a se supune autoironiei. (< auto1- + ironiza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoironiza vb. refl. I A zeflemisi propria persoană ◊ „Varietățile au început [...] să se privească cu ochi critici, să se autoironizeze.” Cont. 11 X 63 p. 5; v. și Sc. 12 XI 66 p. 2 (din auto1- + ironiza; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoironiza vb. (sil. a-u-to-in-) → ironiza
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autoironiza, autoironizezverb
- 1. A se supune autoironiei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Auto- + ironiza DEX '09 MDN '00