AUSTRU s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și: austru] – Lat. auster, -tri.

austru sm [At: COD. VOR. 99/7 / V: agos-, aos-^[1] / P: a-us-, (îvr) aus~ / Pl: auștri / E: ml auster, -strum] 1 (Îoc crivăț) Vânt din sud. 2 (Înv) Punct cardinal de unde bate austral (1). 3 Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest.

†AUSTRU sbst. 1 🌦 Vînt de sud, de sud-vest, sau (cum se înțelege mai des) de apus: ~l, vînt tăios de rece (BR.-VN.) ¶ 2 🌍 ‡Sud: și va pleca jumătate de munte cătră crivățu și jumătate cătră ~ (BIBL.) [lat.].

AUSTRU s. m. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și austru] – Lat. auster, -tri.

AUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă. Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113. Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114. Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34. – Pronunțat: aus-tru. – Accentuat și: austru.

AUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: austru] – Lat. auster, -tri.

AUSTRU n. Vânt secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. și austru] /<lat. auster, ~tri

austru m. vântul cald ce bate dinspre Sud: austrul le suflă (razele lunei) coamele pletoase BOL. [Lat. AUSTRUM].

áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt.

agostru² sms vz austru

austru s. n., art. austrul

!austru s. n., art. austrul

austru (sil. aus-) / austru s.m., art. austrul / austrul

austru (2 sil.)

AUSTRU s. v. miazăzi, sud.

AUSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)

AUSTRU s. (GEOGR.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vîntul negru. (~ este numele unui vînt secetos.)

austru s. v. MIAZĂZI. SUD.

austru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr.