atomist, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 300 / Pl: ~iști, ~e / E: fr atomiste] 1-3 a De atomism (1-3). 4-6 a Al atomismului (1-3). 7-9 a Referitor la atomism (3). 10-15 smf, a (Persoană) care admite, susține, propagă atomismul (1-3). 16 smf (Spc) Specialist în fizică atomică.

*ATOMIST sm. Partizan al atomismului: atomiștii, filosofii carii sînt din ceata Epicurilor și zic că toate în lume sînt tîmplătoare (CANT.) [fr. atomiste ¶ ngr. άτομιστής].

ATOMIST, -Ă, atomiști, -ste, adj. Care se referă la atomism; (despre persoane, adesea substantivat) care admite, propagă, susține atomismul, (peiorativ) care încearcă să înspăimînte popoarele cu bomba atomică. Atomiștii imperialiști sînt dușmanii popoarelor libere.

ATOMIST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul. – Fr. atomiste.

ATOMIST, -Ă adj. Referitor la atomism; propriu atomismului; (peior.) care tinde să înspăimînte lumea cu bomba atomică. // s.m. și f. 1. Partizan al atomismului. 2. Savant care se ocupă de fizica atomică. [Cf. fr. atomiste, it. atomista, rus. atomist].

ATOMIST, -Ă I. adj. referitor la atomism; propriu atomismului. II. s. m. f. 1. partizan al atomismului. 2. specialist în fizica atomică. (< fr. atomiste)

ATOMIST² ~ști m. 1) filoz. Adept al atomismului. 2) Specialist în energia atomică. /<fr. atomiste

*atomíst, -ă s. (d. atom; ngr. atomistis). Partizan al teoriiĭ atomice.

savant-atomist s. m. Om de știință specialist în probleme atomice ◊ „[Un film] închinat savanților-atomiști din Uniunea Sovietică.” Sc. 5 I 62 p. 3 //din savant + atomist//

atomist adj. m., s. m., pl. atomiști; adj. f., s. f. atomistă, pl. atomiste

atomist adj. m., s. m., pl. atomiști; adj. f., s. f. atomistă, pl. atomiste

atomist adj. m., s. m., pl. atomiști; f. sg. atomistă, pl. atomiste