16 definiții pentru atenuant
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
atenuant, ~ă a [At: SADOVEANU, Z. C. 29 / P: ~u-a~ / Pl: ~anți, ~e / E: fr atténuant] 1 Care ușurează. 2 Care provoacă scăderea intensității unui fenomen. 3 Care reduce importanța unui fapt. 4 Care reduce gravitatea unei fapte. 5 (Jur; îs) Circumstanță ~ă Împrejurare care contribuie la micșorarea vinei și la reducerea pedepsei unui inculpat. 6 (Fig; îas) Fapt care poate duce la aprecierea indulgentă a unei stări de lucruri condamnabile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ATENUANT adj. 1 Care poate, care e menit să atenueze ceva ¶ 2 ⚖️ Circumstanțe ~e, circumstanțe ușurătoare, împrejurări care micșorează întru cîtva vina unui acuzat și care contribue să se ușureze osînda [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care scade, care micșorează intensitatea sau gravitatea unui fapt. ◊ (Mai ales în expr.) Circumstanță atenuantă (mai ales la pl.) = împrejurare (sau împrejurări) care contribuie la micșorarea vinei și la ușurarea pedepsei unui inculpat. A invoca (sau a acorda) circumstanțe atenuante. – Pronunțat: -nu-ant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ATENUANT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATENUANT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ~e = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ATENUANT ~tă (~ți, ~te) Care atenuează. ◊ Circumstanțe ~te împrejurări care ușurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. atténuant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
atenuant a. care atenuează: circumstanțe atenuante, cari micșorează gravitatea unei crime sau unui delict.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atenuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. atenuanți; f. atenuantă, pl. atenuante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
atenuant (-nu-ant) adj. m., pl. atenuanți; f. atenuantă, pl. atenuante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atenuant adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuanți; f. sg. atenuantă, pl. atenuante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ATENUANT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ATENUANT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Atenuant ≠ agravant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -nu-ant
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
atenuant, atenuantăadjectiv
-
- 1.1. Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A invoca (sau a acorda) circumstanțe atenuante. DLRLC
-
-
etimologie:
- atténuant DEX '09 DEX '98 DN