9 definiții pentru ușurător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UȘURĂTOR, -OARE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
UȘURĂTOR, -OARE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ușurător, ~oare [At: MAIORESCU, CR. I, 263 / Pl: ~i, ~oare / E: ușura + -ător] 1 a Care face să devină mai mic. 2 a Care ușurează (2). 3 smf Persoană care ușurează pe cineva de o greutate. 4 a Care ușurează (13). 5 a Care alină. 6 a Care potolește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UȘURĂTOR, -OARE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează; atenuant. Să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanțe ușurătoare. PAS, Z. I 273.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UȘURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ~. /a ușura + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ușurător (rar) adj. m., pl. ușurători; f. sg. și pl. ușurătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ușurător (rar) adj. m., pl. ușurători; f. sg. și pl. ușurătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ușurător adj. m., pl. ușurători; f. sg. și pl. ușurătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UȘURĂTOR adj. v. alinător, atenuant, calmant, liniștitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ușurător adj. v. ALINĂTOR. ATENUANT. CALMANT. LINIȘTITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ușurător, ușurătoareadjectiv
- 1. Care ușurează, alină, liniștește, calmează. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alinător atenuant calmant liniștitor
- Să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanțe ușurătoare. PAS, Z. I 273. DLRLC
-
etimologie:
- Ușura + sufix -ător. DEX '09 DEX '98