15 definiții pentru atee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ateu, ~ee [At: MAG. IST. III, 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~ei, ~ee / E: fr athée, lat atheus] 1-2 smf, a (Persoană) care neagă existența lui Dumnezeu. 3-4 smf, a (Persoană) care neagă existența oricărei divinități. 5-6 smf, a (Persoană) care aderă la ateism (3).

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Persoană care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui dumnezeu sau a altor divinități și luptă cu argumente științifice împotriva religiei; persoană care nu are nici o credință religioasă.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care nu are nici o credință religioasă. – Fr. athée (lat. lit. atheus).

ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].

ATÉU, -ÉE adj., s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée, gr. atheos)

ATÉU ~e (~i, ~e) m. și f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus

*atéŭ, -ĭe adj. și s., pl. eĭ, eĭe (vgr. átheos). Fără Dumnezeŭ, care nu crede în Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atée s. f., art. atéea, g.-d. art. atéei; pl. atée

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateu, -tee f., atei m. pl., atee f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

ATEU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgîn, (înv.) ateist.

Intrare: atee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atee
  • ateea
plural
  • atee
  • ateele
genitiv-dativ singular
  • atee
  • ateei
plural
  • atee
  • ateelor
vocativ singular
  • atee
  • ateeo
plural
  • ateelor

ateu, atee atee ateu

etimologie: