asincron, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr asynchrone] (D. mașini electrice sau modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de câmpul magnetic al statorului.

ASINCRON, -Ă adj. Asincronic. ◊ Motor asincron = motor electric cu curent alternativ, a cărui viteză depinde de sarcina pe care o are. [< fr. asynchrone].

asincron, -ă adj. 1. care nu este sincron; asincronic. ◊ mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului. 2. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente. (< fr. asynchrone)

asincron, -ă adj. (Motor) a cărui viteză depinde de încărcătură și nu de frecvența curentului ◊ „Prin reproiectarea motoarelor asincrone pentru schelele petroliere, consumul specific de materie primă a fost redus pe fiecare bucată cu circa 20%.” Sc. 28 VII 63 p. 1; v. și gabaritic (din fr. asynchrone; FC II 40; LTR; DEX, DN3)

ASINCRON ~ă (~i, ~e) Care nu se face, nu se petrece în același timp. ◊ Motor ~ motor electric de curent alternativ, a cărui viteză depinde de sarcina pe care o are, iar nu de frecvența curentului. [Sil. -sin-cron] /<fr. asynchrone

asincron adj. m., pl. asincroni; f. asincronă, pl. asincrone

asincron adj. m., pl. asincroni; f. asincronă, pl. asincrone

asincron adj. → sincron

ASINCRON adj. (TEHN.) asincronic. (Motor ~.)